Pasărea nu e altruistă, fiindcă nu e liberă să facă şi altceva, să se comporte şi altfel; există programări de cooperare.
În teoriile psihologice deterministe actuale revine fizicalismul modernilor—locul particulelor, al 'spiritelor', al eterului, îl iau genele.
Paradoxul sociobiologismului teribilist e acela că propriile lui enunţuri trebuie să fie comandate de gene, programate genetic, sociobiologul e forţat să gândească aşa, nu are încotro, nu are latitudine, e portavocea genelor.
Dacă faptele ştiinţifice nu cer o interpretare religioasă, n—o necesită, atunci nu cer nici una atee. Metafizica proastă nu e neutralitate. Dar unii zoologi francezi ar spune, ar argumenta că faptele ştiinţifice cer o interpretare religioasă, care le aduce un plus de inteligibilitate, şi nu aceea pseudoştiinţifică a materialismului vulgar.
Dacă ştiinţa nu poate confirma metafizica, nu o poate nici dezminţi. Ambele îi sunt peste puteri. Dar materialismul cras crede altceva. Determinismul pseudoştiinţific face din sine însuşi un efect mecanic, strict determinat (de ex., de gene), nu o dezvăluire.
E un alt regim al adevărului.
Nu există progres, ci imperativul genelor care produc cutare comportament. Sociobiologismul nu se poate prevala de adevăr, ci enunţarea lui joacă după cum îi cântă genele.
E reeditarea biliardului particulelor hobbesiene.

În contemporaneitate, renasc atât materialismul vulgar, cât şi fizicalismul sc. XVII—XVIII.