‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
sâmbătă, 12 aprilie 2014
Jubilaţia elementului subiectiv distinct
Cred că, deşi merge în altă direcţie (aceea a irizării), porneşte de la un alt criteriu, şi nu e la fel de citată sau menţionată, taxonomia propusă de Thomas De Quincey în eseul despre Lamb, o reminiscenţă vârstată de polemici, e precursoarea aceleia a prozei, a stilurilor prozei, dar scopul e altul, şi ideea ei nu e sublinierea originalităţii proprii. Unele exemple oferite nedumeresc; sunt curios dacă De Quincey a revenit asupra ei.
Dar eseul despre Lamb e meschin şi digresiv, partizan, şi reductibil la banalităţi. De Quincey lua alambicarea istovitoare drept continuitate. Revin, în scrisul lui De Quincey, ranchiuna, înveninarea, frustrarea. (Chesterton se interesa de stilul său, şi e un lucru puţin observat gustul pronunţat al lui Chesterton pentru decadentism.)
De Quincey explică de ce nu citează, în virtutea ideii lui înalte despre originalitate.
(Citatele lui Hazlitt i se păreau şi banale, şi nelegitime.)
E ironic să vorbeşti aşa de răspicat despre compoziţie, într—un eseu despre Lamb, împănat cu condescendenţa astringentă a clasicistului, cu diatribe şi cu antipatii răscoapte, în care stărui asupra defectelor lui Hazlitt şi menţionezi în două locuri înţelegerea naturală a lui Lamb pentru teatru.
Dar distincţia operată de Thomas De Quincey mi se pare iluzorie, neconvingătoare, oţioasă şi arbitrară, un miraj. Nicio literatură nu e impersonală în sensul acordat de el; ceea ce a vrut să spună e că există opere în care temperamentul autorului transpare, distinct şi delectabil.
Sunt opere care acordă loc fanteziei, subiectivului, extrovertirii volubile, irizării. Filigranul personal e marcat. Modernitatea lor vine din noul simţ, renascentist, al umanului. Există în ele o satisfacţie convivială, de care cei vechi nu se interesau. Găseşti, în ele, jubilaţia neausteră a subiectivului.
Aceste opere, vizate de Thomas De Quincey, sunt subiective în direcţia fanteziei, neîngrădit subiective, nu 'personale'.
De Quincey descrie jubilaţia subiectivului ca fantezie vioaie, subiectivul exprimat ca fantezie şi irizare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu