Ieri, mi., somon şi stufat de miel. Azi, gustări, cola, prânz (orez, pui, salată de varză), icetea. Îmbiat cu supă. Dar nicio coală disponibilă.
Către dim., citit din eseul lui Thomas De Quincey despre Pope (crezul horaţian), şi acelea ale lui Macaulay despre Southey, Boswell şi Johnson, Dna. d’Arblay. În linii mari, avea dreptate; însă era un polemist, şi aprecierile lui despre Boswell şi Johnson păcătuiesc şi prin exagerări—dar şi prin absurdităţi (defecte de tipul acelora însumate nu fac pe nimeni un scriitor mare). Mă aşteptasem, după indignarea provocată lui Macaulay de impietatea editorului lui Boswell, la o estimare mai generoasă a ambilor literaţi din sc. XVIII.
Ceea ce afirmă despre portrete şi caricaturi, etc., ca şi despre posteritatea prezumabilă a Laureatului, îi arată justeţea.
Kingsley, neaşteptat de echitabil; motivul pentru care stevensonienii făceau abstracţie de literatura lui.