‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
vineri, 18 aprilie 2014
Cred că în viaţă cel mai mult am luptat cu deprinderea de a mă indigna, revers al ignoranţei, grabei şi disipării, caricaturalul ei l—am observat mai întâi la alţii. Dacă e o exasperare a sensibilităţii, excedare a nervilor, e şi cantonarea în fantomaticul reactivităţii bidimensionale, neinteligente. Indignarea e neinteligentă, şi înteţeşte patimile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu