La Macaulay, Boswell e imbecilul ridicol, grobianul penibil, ţopârlanul; eu cred, însă, că biograful lui Johnson era o fire pitorescă, originală, dezinvoltă şi energică. Macaulay recurge, scriind despre cei doi protagonişti, la caricatură.
Pe de altă parte, autorul nu e omul, talentul e distinct de caracter; în vremea în care Macaulay îl ridiculiza pe Boswell, lucra Balzac. Teoria lui Proust e valabilă şi pentru Boswell.