Faber scrie despre al doilea volum autobiografic al lui Ballard, dar referindu—se la perspectiva grupului, la sentimentul colectiv, la simţirea colectivă, ‘percepţia comună’, ceva nerelevant, şi semnalând mai ales eşecul ‘Bunătăţii …’, lucru de înţeles dată fiind trăsătura principală a lui Ballard pe care o discută: impasibilitatea anatomistului, precizia disecţiei. Cred că înţelegerea oferită nu e unitară. Adică glosa pare să şovăie, oscilează. Emoţia reprimată îi apare ca nesatisfăcător exteriorizată, şi, oricum, o prezenţă tardivă.