Jaspers nu elucidează validitatea subiectivă a cifrurilor, obiectivitatea lor individuală, inefabilul, irizarea. Nu explică sentimentul pe care—l dau. Dar devine inteligibilă înrudirea metafizicii cu arta: ambele utilizează cifruri.

Există, probabil, ceva nesatisfăcător în relativizarea jaspersiană a cifrurilor ca atare—o şuntare a înţelegerii eficienţei şi funcţionării lor.