De Quincey semnalează axarea pe sublimitate (Southey şi lakiştii, romanticii nemţi, barocii sc. XVII, Swedenborg, etc.); o minte cuprinzătoare găsea destulă literatură care să o intereseze şi îmbie; ceva asemănător găsim la Gracq.
Sublimitate aveau să caute şi Stevenson (inclusiv în predilecţia pentru Meredith), Lang, Birrell, pe măsură ce simţul acesteia se zgribuleşte.
Gustul sublimităţii a culminat în romantism, şi apoi în cei interesaţi de el.
Legitimitatea sublimităţii literare (al cărei paladin era şi Faulkner) e probată de existenţa ei, de eficienţa sa estetică.
Mă gândesc la un roman despre zugravul Pârvu, şi am decis să nu mai dezmembrez culegerile de eseuri.

Modernismul de post s—a străduit să deligitimeze sublimitatea, s—o dezonoreze şi reprime.