Žižek nu e un integrist, sau un taliban; ceea ce spune el e că trebuie recuperată atitudinea lui Lenin, dinamismul lui Lenin, abordarea.
Neînţelegerea curentă decurge din faptul că pe Lenin îl ştim ca revoluţionar, ni—l reprezentăm ca revoluţionar, nu ca analist; dinamismul lui s—a ilustrat în politică şi, în special, în guvernare, ceea ce nu e la îndemâna lacanienilor maoişti cărora li se adresează Žižek, şi care nu au la dispoziţie pârghii ale puterii, state de guvernat. Pentru ceea ce are în vedere Žižek, alţi comunişti sunt la fel de reprezentativi.
Altfel, liderilor comunişti de azi nu le lipsesc duritatea, dârzenia pe care Žižek le găseşte aşa de remarcabile la Lenin. De aceea, tapajul lui e un pic inutil. Cei cărora li se adresează, nu conduc; comuniştii care guvernează au, însă, deja ceea ce el recomandă.
Žižek vrea să conteze ca proponentul atitudinii leniniste. Dar nu există indicii că liderii comunişti actuali s—ar purta prea cu mănuşi.