Neoclasicismele europene care au precedat romantismul însemnau arta versurilor; romantismul a redescoperit poezia (aşa cum existase, cândva, la Homer şi alţi greci, Vergiliu, Horaţiu, Dante, Ariosto, Tasso, Shakespeare, Racine, La Fontaine).
Neoclasicismul consacrase meşteşugul versurilor.
Inspiraţia revendicată înseamnă nu improvizaţie, sau cârpăceală, ci altitudine.