Eseurile lui Lukács au tonul comunicării directe, conversaţionale, libere, nu pe al aceleia didactice. Structura lor didactică, dacă există, nu e subliniată, marcată literar (ca, să zicem, la Jaspers).
Discuţiile sunt logice, raţionale, dar nedidactice, libere, firesc digresive, urmând cursul gândirii libere, asociative, nu pe al expunerii didactice, al restucturării expunerii în scop didactic.

Sunt turnate în prima formă, directă, nu returnate în aceea pedagogică.