În 'Şeherazada' lui Rimski-Korsakov se succed subiectivitatea viorii, limpezimea feerică şi uşurinţa, ceva din amploarea asiatică, însă ele, realizate ca atare, drept ceea ce sunt, îi sunt superioare, ca momente distincte, întregului, care e eterogen, lipsit de unitate.
Există, în această suită, şi câteva lucruri mai convenţionale.