Discutând 'Tezele' lui Marx, Bloch se referă la Feuerbach, Hess, Predica de pe Munte. Se pare că, pentru Marx, revendicarea drepturilor avea întâietate asupra reformării morale, Bloch nu aminteşte deloc complementaritatea celor două. Condiţiile economice corectate ar antrena schimbarea morală? Cred că Feuerbach vorbea despre altceva decât Marx (care, dezinteresându—se de religie, ca şi de umanitatea dinafara oraşelor occidentale, se dezinteresa şi de morală, de aspectul inefabil al acesteia): existenţa omului e trăită în planul interpersonalului. Poate fi condiţionată de social, cum şi e; dar e trăită ca relaţionare directă.
Există, în nerăbdarea arătată moralei feuerbachiene, teribilism şi epatare, un nărav al lui Marx.
Se poate întreba şi: până la trecerea la socialism, de ce să neglijăm resursele transformării personale? Se poate ca Hess să fi avut dreptate, şi să nu fi meritat condescendenţa lui Bloch. E detectabilă, la Marx, o indiferenţă convenţională faţă de moralitate. Mie mi se pare că determinările antropologice feuerbachiene sunt nu completate, ci neglijate şi bagatelizate. Există un fel de amoralism expeditiv, o amoralitate a desconsiderării valorilor propuse de Feuerbach. Cred că nu tot ceea ce a spus Marx despre Feuerbach e concludent (în sensul intenţionat); există o surditate a lui Marx, care i—a 'corectat cursul' (după interesul pasager, de circumstanţă, contingent, arătat unui autor la modă). Relaţia gândirilor lor nu era organică.
Marx părea să creadă că Predica se referă la revendicarea drepturilor, şi că potenţialul ei revoluţionar lasă de dorit.
Stilul contondent al lui Bloch, şi inventivitatea lexicală, în vols. din '38--'47, nu m—au încântat.

Polonezul a scris despre 'Principiu …' în 'Curente principale …', v. III.
Un eseu al lui Kellner poate fi citit aici.