Nu ştim cum să articulăm, cum să asamblăm latura veselă, ludică, etc., a lui Johnson (la picioarele statuii căruia m—am fotografiat, în Londra), cu latura posomorâtă şi pioasă. Decât să le asamblăm stângaci, artificial, verbal, mai bine să le gândim separat, ca distincte, fără alte însăilări sau alinieri forţate, zadarnice.
Nu ştim cum, sau de ce, era în ambele moduri.