H. a revenit cu două postări noi, despre Penelope Fitzgerald şi despre Jacobs.

O schiţă a lui Grost.

Postarea doctă a lui Horguelin despre Yates şi mijloacele mnemotehnice e înrudită cu aceea despre Zeri şi Panofsky şi cu aceea despre Kojève (cafeina intelectuală), lucruri cizelate, îngrijite. Au o ţinută intelectuală foarte plăcută.

BookOS.

Recomand un blog de filozofie remarcabil: e scris de Lele, şi sunt multe subiecte interesante.
Săptămâna aceasta, catolicul Watson a publicat câteva postări menţionabile—acelea despre filmul cu Superman şi despre elfii lui Tolkien (luni), despre filozofia analitică (mi.), despre bârfă şi calomnie (joi), despre ‘Santaroga’, şi excerptul din Peirce—totul, asezonat cu versuri insipid, dar evitabile; citit la pas, autorul acesta e mult mai atractiv.
Aici pot fi citite lucruri despre arta nuvelei/ povestirii.
Isaac Watts are cel puţin două strofe foarte frumoase, într—un poem pe care—l citesc la Gilleland, şi inspirat de o odă latină a lui Casimirus († 1640)—a doua şi a treia strofă, şi mai ales versurile despre toamnă, vară, iubire, bucurii duse.

Pe blogul evreului, am postat ceea ce gândesc despre cusurgiu.

Blogul lui Coupland, dar neadus la zi de aproape 7 ani.

Williams are cateva postari interesante.

Gãsesc, la un preţios francez, cu stilul simultan îngãlat şi ridicol, cleios şi inept, recomandatã ‘Patagonia’ lui Caillos, alãturi de ‘Moartea lui Vergiliu’ (Broch), apocrife creştine şi Perse.

Bloggerii pe care îi mai citesc sunt Horguelin, catolicul Watson, moş Curval, sociologul Berger, dublinezul—când posteazã, câteodatã canadeza, evreica, Haldeman, admiratoarea lui Jemisin.

Un blog pe care—l citesc cu nesaţ, pânã—n pragul, binecuvântat, al dependenţei, e acela al lui Jeter, un amplu vademecum filozofic şi literar, în general de un gust impecabil, şi de o precizie a alegerilor, exemplarã, scânteitoare; pot fi citiţi, în excerpte cuprinzãtoare, Gilson, Gass, Wright, dominicanul Nichols (care îi place patrologului Gilbert), etc..
Nichols, cu ‘subtilitatea’ lui contrafãcutã, învãţatã de la câţiva ruşi, rãstãlmãciţi copios, apare ca epigonul de meserie. E aferarea imbecilã a lui Howard.

Iscusitul Ian Wolcott, care practicã, sub numele de noul Psalmanazar, cu virtuozitate, adnotarea (îşi însoţeşte lecturile cu comentarii spirituale, vioaie, remarci, reflecţii, amintiri—cãci literatura e glosabilã şi în acest fel), are o postare despre romanul Christinei Stead care îi displãcuse Dnei. Maitzen, din cauza afectãrii şi a artificialitãţii. Vã recomand blogul lui.

http://www.blogger.com/img/blank.gif

Vã recomand, dacã vã intereseazã, seturile de rãspunsuri adunate anual de EDGE; multe sunt foarte interesante. Stodden scrie bine despre sincronicitate (receptivitatea minţii şubrezite).
În ceea ce priveşte formatul literar care, pornind de la Schudt, Coleridge, Bloy, R. Petrescu, Renard şi Rainer (aşadar, jurnale), mã intereseazã, ‘adnotarea’, şi anume: adnotarea analiticã, adnotarea ca analizã, gãsesc un model bun la catolicul Watson (care analizeazã ceva din ‘Societatea …’ lui Rosmini), şi la Karra (scrie despre antici, poezie, muzicã, mâncare).
Rezumarea unei nuvele poate fi şi ea o adnotare.

Îmi place sã citesc viaţa lui Boethius; poate sã fie şi sentimentul pe care—l avea George pentru Curtius.

Damaschin Christensen pe blogul ortodoxului canadez

Damaschin Christensen pe blogul ortodoxului canadez




Existã ceea ce se poate conveni omeneşte, şi existã lucruri de alt fel. Inspirat de un imn al Sf. Nicolae Velimirovici, am cãutat pe blogul ortodoxului canadez postãrile de (sau despre) Damaschin Christensen, iar douã zile mai târziu am gãsit acolo ceva de Christensen. Îi mulţumesc prietenului canadez!
Citatul era bine ales, şi mi—a redat gândul pertinenţei teologice.

În altã ordine de idei, se vorbeşte despre Damaschin Christensen, însã nu şi despre Clément şi chiar Bulgakov, care a scris cu simpatie despre religiile necreştine.

Pleiada

Pleiada







Pleiada de bloggeri citiţi sunt: umoristul evreu B., Horguelin, Heneghan, baptistul, ortodoxul canadez, catolicul Watson, canadeza.

Horguelin are rubrici, criptic denumite, despre cinema, policier (nu numai polaruri), muzicã, bibliofilie.
Comparaţi, puşi alãturi, bineînţeles cã francezul îi e superior evreului canadez. Interesante sunt, la evreu, umorul, sexualitatea şi muzica discutatã, analizatã.

E indiscutabil cã Heneghan scrie lucruri din ce în ce mai bune, şi de o diversitate surprinzãtor de competent abordatã—postãrile despre Martí, Whitman şi descompunerea (însã asortare şi gust îndoielnice, o juxtapunere nu foarte grãitoare!), Marsh, Kuhn, ‘ecologia interstiţialã’; iar interesul pentru filozofia ştiinţei i—l cunoşteam. Altfel, eu gãsesc discutabil gustul irlandez pentru poezie şi versificare.

Un blogger foarte recomandabil e Horguelin; scrie bine, cu o notã de vioiciune neagasantã, despre Roussel, Perec, Barth (romancierul, fireşte), Peuchmaurd, Mauriès, Raphaelson, Vitoux, Issa, ‘Sãgeata neagrã’, ‘Paludes’, Dick, evreul argentinian, diverse curiozitãţi literare; e şi el unul dintre aceia cu superstiţia plachetei, a scrierii scurte. Literar, are de spus lucruri mai degrabã fermecãtoare decât instructive; însã e singurul pe care îl citesc zilele acestea.
Postãrile despre Vitoux, Greene, ‘Sãgeata neagrã’, ‘Paludes’, Mauriès, sunt remarcabile.
Pentru acest cititor care porneşte de la Perec, îndrãznelile literare franceze antebelice (Gide, Larbaud) rãmân valabile. Îmi aminteşte de Averty. Caracteristicile lui sunt foarte franceze.
Aşadar, un blog relaxant, fermecãtor şi elegant. Kurp şi chiar Ep. Sigrist scriu mai bine, probabil, despre literaturã; la fel şi Dna. Maitzen, şi evreul Myers. Însã nu cu atâta farmec; la Horguelin nu existã analize, ci impresii în racursi şi caracterizãri generale, nu e pãtrunzãtor sau original—însã are farmec.

E o toamnã cu vremea frumoasã. Alãturi de fumat, o altã bucurie e aceea a citirii a doi bloggeri—Horguelin şi evreul canadez Benjamin, care scriu despre singurele trei sau patru lucruri care ne meritã interesul: cãrţile/ bibliofilia, literatura şi sexualitatea. Benjamin are un blog de umor—muzical, literar, sexual, etc.. Tonul umoristic, lejer şi bonom al evreului îmi place mai mult; are o postare bunã despre Bazarov. E singurul, şi cel mai bun blog de umor pe care îl ştiu. Umorul e mai cuprinzãtor decât, şi preferabil ironiei strepezite; existã ironie neinteligentã şi numai mordantã, şicanatoare—aceea e de evitat. Ne trebuie (mult) mai mulţi bloggeri ca Benjamin.
O scriu nu numai ca dezvãluire/ indiscreţie, ci şi ca recomandare.

Alte câteva nume care pãrãsesc blogrollul meu sunt:
1—ROUA DIMINEŢII;
2—TELEGRAPH;
3—TOR;
4—ROSE.

Dat fiind cã voi plivi blogrollul de câteva surplusuri, pentru a îi da mai multã coerenţã şi ilustrativitate, nu stricã sã consemnez aici care sunt blogurile plivite, sau, cum spun viticultorii huşeni, ‘ciuntate’.

E vorba fie despre bloguri neactualizate de mult, sau care nu mã mai intereseazã, sau a cãror ataşare aici a fost de la început nechibzuitã.

1—CHRIST THE TRUTH—nu—l citesc niciodatã, iar autorul e un capsoman;
2—TRADINEWS—Fellay şi ai sãi nu mã mai intereseazã de multã vreme;
3—TRADITIONAL VOCATIONS—alte bãlãrii ale tradiţionalismului celui mai neinspirat, reacţionarism anost;
4—BAREFOOT AND PREGNANT—v. supra;
5—RERUM NOVARUM.

Bloggerii pe care îi citesc mai ales sunt canadezul ortodox deja recomandat aici, baptistul scoţian (ale cãrui postãri despre Ruskin, Mayne şi P. Toynbee, trandafirul oferit soţiei, leopardul zãpezii sunt remarcabile), dublinezul, iar subiecte de gândire sunt lecturile (şi stilul) eseistului Sandlin, şi erotica cinematograficã, investigatã şi azi cu nesaţul de la 14—15 ani.
Prozã bunã se poate citi la dublinez, a cãrui anvergurã intelectualã e neaşteptatã, şi la Sandlin.

Un blog religios creştin

Un blog religios creştin



Existã un blog ortodox pe care îl pot recomanda ca pe un model de eleganţã; se citeşte cu plãcere, e scris de un canadez şi are forma unei antologii, foarte variate, de locuri patristice şi teologice, necomentate nici de antologatorul canadez, nici de cititorii acestuia. Ceva singularizeazã blogul acesta—şi anume, eleganţa, bunul gust. Recomandat celor care cautã un tipar de eleganţã inteligentã. Linia ar putea sã fie caracterizatã ca fiind aceea a umanismului creştin rãsãritean; paleta nu ocoleşte nici expresiile polemice (de ex., Behr, Meyendorff, Lossky). Eleganţa întregului dã o încântare salubrã. Antologia nu e numai de scrieri, ci de media în general. Selecţia, foarte bunã, cuprinde câteva forme de media—scrieri, interviuri audio şi video, filme.
Formatul ales de mine e al litblogului, însã acest blog ortodox canadez reprezintã un model de prezentare, punere în paginã şi, de ce nu, de interacţiune.