Despre Scott s—a scris bine nu ca analize, analizele sunt fără importanţă, ci ca recapitulări de imagini, sugerând înrudirea literaturii lui cu 'Halimaua'.
Aşa îl citea Beyle, iar acesta era un admirator al realismului englezilor, ca şi Thackeray, care îl denumea umor.
Stevenson merge prea departe, analizându—i romanele ca şi cum ar fi fost ale lui Dickens (adică, cu fizionomii net independente literar).
Impactul realismului lui Scott, la un critic format de umoriştii realişti englezi. Dimensiunea picarescă, de care Scott nu era străin.