Politica e o preocupare specifică tinereţii, în sensul că e o preocupare timpurie, precoce.
Pentru atâţia oameni, a discuta politică înseamnă a discuta guvernarea, ticăloşiile partidelor, ce e mai strident, mai vădit.
Dar eu mă gândesc la gazetăria politică a radicalului Chartier, şi la preocuparea politică pură a atâtor filozofi de seamă.
Şi aici, însă, mişcarea filozofică trebuie să fie aceea centripetă, logică, a ‘despecializării’; aducerea reflecţiei politice la uman, la detreminările esenţiale, nu deversarea în iureşul mascaradei şi al ipocriziei.
De la faptul politic, nemijlocit, trebuie făcută trecerea către uman.