duminică, 20 septembrie 2015




Am obervat mai multe indicii care sunt semnificative pentru ‘opţiunea catolică’ a lui Waugh: ceea ce îi plăcuse la Missă (indiferenţa, anacronismul, tifla, tocmai ceea ce îi displăcea lui Claudel), ‘sfinţirea bogăţiilor’, ‘Evanghelia e un catalog de lucruri neaşteptate’ (şi o ocazie de a cizela epigrame), şi poate că alţi catolici erau mai puţin satisfăcuţi de ‘sfinţirea bogăţiilor’; e un catolicism ca al reacţionarilor francezi, un bastion antimodern, o religie care sfinţeşte ‘lumea veche’, sau chiar sfinţenia lumii de odinioară.
E o religie de dandy şi de snob, pe potriva unei lumi în care ‘bogăţiile sunt sfinţite’, iar averea e lipsită de cruzime. Despre credinţa lui Waugh nu ne putem pronunţa, dar în privinţa religiei cred că cei ca el căutau veşminte, odăjdii pentru reacţionarism.
Sfinţirea bogăţiiilor nu e printre lucrurile neaşteptate catalogate în Evanghelie.
Însă rămâne problematică atitudinea celor care caută într-un roman enunţuri religioase (şi le iau ca atare). E adevărat că există o literatură scrisă din dorinţa de a promova idei religioase, dar, în principiu, cine discută literatură nu discută religie (dar poate să discute religie, făcând ale sale enunţuri din literatură, sau studiind rolul, funcţia religiei în alcătuirea sau geneza unei opere).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu