duminică, 13 septembrie 2015




Credinţa e răspunsul la vestirea Evangheliei, nu a dogmei. Credinţă există şi în alte religii, şi funcţionează la fel, are aceeaşi sintaxă. Dogmele sunt acceptate, dacă sunt, din încredere (rezonabilă sau de alte cauze). Dar credinţa creştină e răspunsul la ‘întâlnirea cu Iisus’, nu la aflarea dogmelor. Primirea dogmelor e condiţionată de încredere. Pentru catolic, credinţa evanghelicului e falsă. Dar ea există. ‘Credinţa nedogmatică’, în sens absolut, e nu falsă, ci inexistentă. Oricine crede, crede ceva. Dar măsura credinţei e altceva (cineva poate crede ceva ca probabil). Să nu comparăm credinţele oamenilor, să nu le etalonăm. Probabil că dacă cineva crede nişte lucruri ca plauzibile, nu putem să denumim acest lucru, ‘credinţă’. Tocmai pentru că dogmele şi credinţa sunt în planuri diferite, iar credinţa nu e susceptibilă de certitudine şi probabilitate.
Există credinţă fără dogme Bisericii (la cei care nu acceptă dogmele catolicismului). Cei care le acceptă o vor bagateliza, şi vor susţine că aceea e o falsă credinţă. Dar ea există.
Credinţa înseamnă încredinţare, nu încredere. Pot avea încredere în adevărul unei dogme, dar nu pot ‘crede în ea’. Creştinismul nu poate pretinde nimănui să ‘creadă în dogme’, ci să aibă încredere în adevărul lor, să le primească din încredere (nu din încredinţare). ‘A crede’ se adresează unei persoane, şi anume Lui Iisus (când ‘cred în altcineva’, am încredere cu privire la diferite atribute ale acelei alte persoane), pentru că numai credinţa în Iisus înseamnă şi credinţa în Dumnezeu (lucrarea Lui Dumnezeu în Iisus), pentru că numai credinţa în Iisus trimite ca atare la temeiul absolut.
Numai referitor la Iisus a crede înseamnă a cunoaşte, a descoperi, nu numai a avea încredere, a credita. Încredere pot avea în Biserică, etc..
Pentru creştini, ‘a crede’ are această semnificaţie specială, că nu sunt ‘crezute’ enunţuri, ci survine încredinţarea în puterea salvifică exclusivă a Lui Iisus. Se crede ‘în Iisus’, nu în dogme. Protestantul ortodox nu crede unele din dogmele primului mileniu (iconodulia), dar crede în Iisus. În acest sens, credinţa e lucrarea Sf. Spirit, nu încrederea acordată, rezonabil sau nu, unor enunţuri. Situaţia Celui în care se crede deosebeşte credinţa creştină de ale altor religii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu