L. Coil fac rock de divertisment, de recuzitã, şi mã întreb cât din rock—ul acesta face o impresie cu adevãrat goticã—numai Haggard, din ceea ce cunosc eu, fiindcã restul sunt gotici pe potriva benzilor desenate, şi a cinemaului de duzinã, e ceva destul de dezamãgitor qua trãire goticã. Eu am descoperit muzica aceasta din interes pentru Candlemass (aşadar, pentru doom) şi pentru death.
The Gathering sunt destul de înrudiţi cu L. Coil—gotic pentru Eurovision. Tot ceea ce pot ei face e sã—ntruneascã o recuzitã caracteristicã. Stream of Passion se înscriu în aceeaşi tendinţã kitsch —muzicã de divertisment, de care nu am cu adevãrat nevoie pentru viaţa mea afectivã—rock de inspiraţie prerafaelitã, cu sopranã—romanţios, idealizant şi ipocrit—eu îi plac pe unii, fiindcã au şi cântece interesante de oferit. Dar nu corespund unor tendinţe profunde ale mele—nu avem sensibilitãţi înrudite.
Coil sunt mai buni decât Stream …, în linii mari, e pop rock, Sonata A. ajung sã semene, câteodatã, cu Queen (‘Swan’ e o pastişã Queen, destul de glamouroasã)—Sirenia înseamnã, la fel, pop cu sugestii rock, destul de languros, pop inspirat de cãtre rock—totul e recuzitã, butaforie, aparenţã, antipodul esenţialitãţii neconcesive—afectare—ceva foarte lipsit de temperament, de francheţe—Sirenia au şi cântece cu accente death, e Orff plus death—Ayreon sunt şi ei destul de inexpresivi—mai puţin interesanţi decât se spune—în general, numai gotic convenit, buf sau romanţios, afectat.
În privinţa genealogiilor, interviurile, revendicãrile muzicienilor sunt orientative, nu decisive—interesante, dar dispensabile.
Mi. seara, am scris ceva despre metal—ul simfonic, gotic, etc..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu