Iisus trebuie urmat nu numai în deşertul postirii, ci şi la nuntã—şi e bizarã tendinţa creştinilor de a se teme mai mult de nunţi, decât de deşert—înclinaţie exprimatã în fragmentarea, crâmpoţirea reprezentãrii vieţii Lui Iisus. Creştinul nu e chemat sã imite numai un moment, sã ipostazieze, reificând, un moment oarecare—adevãrul vieţii Lui nu e rezumat de vreun moment anume—cu atât mai puţin de cãtre unul preresurecţional. Trebuie ghicitã mişcarea existenţei Lui Iisus. Cantonarea în imitarea unui moment e contrarã spiritului, aratã neînţelegerea întregului, rezumarea la un moment anume.