Horguelin posteazã imagini, numai cã sunt imagini care nu spun nimic, lipsite de interes. Nu faptul de a posta imagini îmi displace, dar acela cã sunt lipsite de interes.

De ieri, vin., am o ed. ĕ a întregului jurnal al victorianului Walter. Citesc de la sf. cap. 5.XI—oala. Doamna necunoscutã.

De la Ap. Pavel la Pãrinţii neptici, atâta din marea teologie e una contextualã. Teologia cuprinsã în scrisori—în scrisorile Apostolilor, ale Pãrinţilor, ale asceţilor—e una contextualã, se referã la circumstanţe specifice. Universalitatea nu e echivalentã cu abstractul. O teologie nu e neuniversalã, fiindcã e neabstractã. Lipsa abstractului nu implicã un deficit de universalitate. Anticilor le plãcea sã editeze scrisorile. Credeau în universalitatea celor scrise în epistole.

Eu sunt educat cu ideea continentalã de fantastic—de aceea ezit sã etichetez ca atare fabulosul anglo—saxonilor.

Paleta ed.—cinci policieruri, douã thrilleruri, patru romane de anticipaţie, trei fantastice, capodopera italianã, douã vols. de filozofie, ‘Descartes’, ‘Voltaire’, vol. americanului. Calibru. Carurã.

Dum. dim., mi—a fãcut bine sã citesc despre patru romancieri—şi interviul unui sihastru occidental.

Catolicul Watson îl contrazice şi corecteazã pe Zizioulas, neşovãind, net.

NM& romanistul neamţ& Schiller& vol. filozofului francez; şi despre Durand—‘Ţapul …’, paralelismul, jungianul, ed., un al patrulea vol. tradus. Istoricul francez& fizicianul. ‘Desenul …’. Argentinianul. Austriacul MF.

Echitatea ei necuratã, perversã—echitatea ei era numai masca necurãţiei inimii, carapacea. Nu era echitate, ci sadism, puterea sadicã a frustratei.

Gândirea, cf. ieri (luni).

Despre dependenţa afectivã.

‘Toate trei’& cafele& degetele.

De circumstanţã.

Gândirea—Bataille& Girard& Caillois& sociologul bãtrâior.

Când dispare agresivitatea, când suprim agresivitatea, nu dispare şi frica de aceea resiţitã—jupuirea, tracasarea, etc.. Nu elimin şi receptivitatea faţã de agresiunile închipuite, rãstãlmãcirea masochistã.

Spinrad& Brunner—cf. ieri (luni).

Citatele, balastul, adâncimea, originalitatea—mintea pãtrunzãtoare a preoţilor Romei, lipsa citatelor, a pedanteriei talmudiste, a prevalãrii de autoritãţi, recursul la raţiune şi experienţã directã —precedentul leonin.

Cum survin rãstãlmãcirile—chiar cele mai patente.

Monahismul înseamnã nu absolutul realizat, pogorât—ci o culturã, cu limitãrile ei, etc..