‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
miercuri, 27 martie 2013
Cred cã Britpop—ul e mai bine înţeles drept grunge—ul insularilor, decât ca anti—grunge; e termenul unui dialog, nu rãspunsul polemic—Britpop—ul, începând cu Suede, nu contrazice grunge—ul, ci îi dã modulaţia europeanã. În câteva privinţe, etosul e identic.
Nu ştiu dacã Noelrock—ul chiar era mai provincial decât grunge—ul, fapt e cã majoritatea exponenţilor nu s—au impus internaţional în aceeaşi mãsurã—într—un anumit sens, au şi rãmas un stil subliniat naţional, aşa cum o vroiau. Nu au coincis cu imaginea principalã a rock—ului. Diferenţa poate proveni şi din aceea cã provincialismul americanilor e neconştientizat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu