La Bataille, erotismul e unul al alienãrii, nu al comuniunii, e un erotism aliena(n)t. Bataille înseamnã erotismul rãstãlmãcit, libertinismul în cheie filozoficã nemţeascã—sadismul de la francezi, dezmãţul, şi peroraţia dezlânatã, de la nemţi. Hegel, Marx şi Nietzsche, la unul care nu mai împerechea erotismul cu filozofia francezã a sc. XVIII, cum fãcuse unul din precursorii lui.
Dar chiar girat filozofic, acest erotism rãmâne maladiv, alterat, impropriu, indigest. Bataille nu analizeazã erotismul majoritar, tendinţa principalã, ci schiţeazã unul alternativ, sadian.

Nici Bataille [1], nici Marcel nu s—au înşelat asupra naturii fundamental nihiliste, chiar absolut nihiliste, necruţãtor nihiliste, a gândirii lui Şestov—în acelaşi sens pledând admiraţia lui Cioran—ca şi verdictul lui Paleologu, nesubjugat de critica filozoficã a rusului. Bataille, Marcel, Paleologu vedeau în Şestov un nihilist, chiar dacã poate neasumat. Fiindcã Şestov ar putea ilustra nihilismul duplicitar, al dublului limbaj, poate chiar mai mefistofelic. La Şestov, nihilismul e temperamental, instinctiv, deci cu atât mai autentic.


NOTE:

[1] Bataille, care era din generaţia lui Ralea, Blaga, C. Petrescu, etc., şi Marcel, congenerul lui Heidegger şi Wittgenstein.