vineri, 22 martie 2013

Citind Panihida. Psalmul 90





Citind Panihida. Psalmul 90






M—am gândit mult la semnificaţia Psalmului 90, l—am şi citit adesea în vremuri de teroare, şi cred cã se referã nu la asigurãri magice, iluzorii, ci la virtuţi—‘aspida şi vasiliscul’, molima, frica, sãgeata, spaima din beznã sunt pãcatele, care nu vor putea eroda, distruge, urâţi sufletul. Psalmul acesta spune cã înfrângerea moralã poate proveni numai din capitulare—capitulând, fãcând jocul, omul se dã în puterea acestor stihii. Nu e vorba despre entitãţi, ci despre factori morali care urâţesc umanul. ‘Ajutorul Celui Preaînalt’ sunt virtuţile, lucrarea lor; despre unele dintre ele, se spune cã sunt teologale—adicã, desemneazã mai mult decât strãdania imperfectã: denumesc transformarea. Psalmul 90 consemneazã, aşadar, câteva rezultate ale experienţei umane imediate. E psalmul ‘Cel ce locuieşte …’.
Mâinile îngerilor sunt virtuţile. Omul nu e înfrânt decât dacã va capitula. Toatã puterea va dispãrea ca prin farmec, dacã sufletul va pactiza cu ‘lumea’, cu necuprinsul patimilor. Psalmul 90 vorbeşte despre haosul patimilor, şi cum sã nu îi cazi pradã.
Virtuţile nu trebuie apãrate cu preţul lor—adicã, nu trebuie apãrate prin mânie, furie, turbare, etc.. Omul e eticul, e întregul virtuţilor lui, prin viaţa acestora. Abdicarea înseamnã abdicarea de la umanitate, de la uman, de la identitate.

Una din antinomiile existenţei e cã, deşi natura caritãţii e socialã, tendinţa virtuţii e socialã, omul virtuos se gãseşte adesea singur împotriva tuturor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu