Învãţãtura moralã a Bibliei nu e un cod de legi care sã trebuiascã transpuse, aplicate, în Biblie juridicul e numai simbolul, exteriorul—crusta juridicã e simbolul, nu norma. Mântuirea nu se face prin legi. Tendinţa Bibliei e sã dezrãdãcineze juridicul, legea. Legea e surogatul mântuirii, simbolul. Nu ca treaptã, ci ca simbolizare stângace—chiar improprie, v. anti—legalismul Lui Iisus şi Pavel, care împlinesc Legea desfiinţând—o; Iisus vrea sã spunã cã lucrarea Lui e, dupã sens, o perfectare, o desãvârşire, nu o desfiinţare. Dar Ap. Pavel merge, în cuvinte, mai departe—Legea nu e numai insuficientã, ci nocivã. Nu doar cã nu mântuieşte—ci surpã, osândeşte, condamnã—face tocmai ceea ce Iisus a contraindicat. Ca atare, la Sf. Pavel nu e vorba de o dialecticã, ci de punerea în cauzã a legalismului—ca termen la care legea duce inevitabil. Legea propovãduitã de Ap. Pavel e, în schimb, caritatea. Caritatea nu deformeazã, şi e, prin natura ei, nedistorsionabilã. Caritatea e izvor de viaţã.
Iisus a interzis sã judeci, în accepţia de a condamna; Legea asta face.