Literatura lui Georgescu, Elvin, Dumitru Radu Popescu, Paul Anghel, Crohmălniceanu, Brad, Pardău, cea a câtorva calofili, nerevendicată de avangardiştii anilor ’80. Surveniseră câteva înnoiri estetice.
S-a exagerat în afirmaţie (E. Barbu şi Neagu, la George), dar şi în severitatea retrospectivă (a aceluiaşi). Istoria literară s-a tot rescris în funcţie de toanele unor semidocţi şi cititori ocazionali. Nu e totul reductibil la romanele cu activişti ale lui Leu, Pardău, Săraru, Dumitru Popescu, sau la ‘Puterea …’.
În critică, eu optez pentru o întâlnire amicală cu volumul, nu pentru artificialitatea evaluării.