Sâmbătă seara, ‘Decoy’, episodul pilot, ‘Night Light’, ‘The Gentle Gun-Man’: portretizări, suspans, medii sociale modeste, interlopi, realism (care nu e necesar să fie înnobilat denumindu-l ‘documentar’, nu are nevoie de acest titlu, autenticitatea aceasta aminteşte mai degrabă neorealismul, iar ‘Decoy’ e foarte stilizat, mai ales episodul pilot), dramatism, deşi după episodul pilot urmează altele mai didactice, mai moralizatoare, şi mai puţin ambiţioase stilistic; sunt lucruri extraordinare pe care le făceau americanii cu televiziunea încă din anii ’50.
Tonul popular e sobru în episodul pilot, mai sentimental şi didacticist în alte episoade. În formatul acesta elastic, Beverly Garland primeşte o diversitate de roluri (vecină şi confidentă, clientă a unui traficant de bijuterii, văduvă a unui gangster).
Episoadele sunt echivalentul schiţei: personajele sunt reprezentate într-un moment al existenţei lor, însă e nevoie de portretizare, chiar dacă nu de evoluţia personajului. ‘Decoy’ realizează puterea dramatică a schiţei.
Protagonista e o poliţistă new-yorkeză sub acoperire, Casey Jones.
Episodul pilot porneşte de la ceasul amanetat de o prostituată, poliţista devenindu-i vecină şi confidentă, în scopul identificării concubinului ipotetic al acesteia.
‘Night Light’ e cu Martin Balsam (angajatul unui bijutier, şi părtaş la revânzările bijuteriilor), şi are un oarecare sentimentalism, ‘gajul’, etc., dar Balsam e într-o formă foarte bună, viguros, net, tăios; titlul se referă la ora întâlnirii de afaceri dintre Balsam şi B. Garland: 11 seara. Poliţista e o clientă interesată de un colier.
‘The Gentle Gun-Man’ povesteşte un caz dintr-un cartier sărac, unde protagonista întâlneşte un negustor, Knish Levin, intrigă cu un excedent de bonomie evreiască; e latura evreiască a infracţionalităţii (nu numai negustorul şi un poliţist sunt evrei din mahalaua respectivă, dar probabil şi armurierul, care locuieşte în alt cartier). În acest episod, poliţista preia identitatea văduvei unui gangster.