duminică, 19 iulie 2015




Cunoaştem absurdul numai întrucât cunoaştem, sau putem cunoaşte, şi semnificativul, ‘chipul ascuns al Lunii’.

Cei mai mulţi oameni nu pot deosebi algoritmele complexe (computerele), de organic, de viu. Nu au percepţia viului.

Jind (Norris, Bronson, Seagal).

Vin., 60 & 14,6 & 160 & 10 & 138 mii, 2,4 mil., şi două bonuri [icetea & budinci, cafele, pâine, săpun & bilet & ed. & sacoşe & ţigări, dim.]. Dum. seara, 360 & 200 & 100 & 51 mii [bilet & ţigări, icetea & web & gustarea].
Sb., 138 & 50 & & 599 mii, 2,597 mil., şi două bonuri [ţigări & icetea & cârnaţi, patiserie, suc & tel. & blugi, două bluze].
Dum., 178 & 97,5 mii [ţigări, cola & deodorant].
Dum. seara, mai am 9,85 mil., din cele 17 mil. de mi..
[Vin.—azi: 5,6 mil., şi 385 & 190 & 275,5 mii.]
Zgura exsitenţei, sau sterilul.

Vin. seara, tusea şi cafeaua.

Biletul de vin. seara.

Gestul, azi.
4 vols., la 3 s..
Romanul, dum..

Ieri, joi, o idee despre două fronturi contemporane: bigoţii (logica livrescă, simplismul, surditatea, afectarea, retorismul, sofismele, escamotările, subterfugiile verbale, ‘infailibilitatea Bisericii’, chiar când consensul credincioşilor e neîntrunibil şi nerealizabil practic, stropşirile celui care predică mereu virtutea, legitimarea patristică a contondenţei) şi kitschul, noii Vicu Mândra ai literaturii, jocul. Nedreptatea, inechitatea.

Vin. seara, 11 ţigări din pachetul de dim..

Reaua credinţă, strepezirea, nepăsarea.

Cetitorii şi realizările de critic (standardul, sobrietatea, coerenţa, şi impostorii, kitschul).

‘Oameni relativ obişnuiţi, dându-şi seama (dumirindu-se) cum să fie fericiţi’. O idee pentru lectură.
‘Taina pădurilor de coastă’.

Conştienţa falsă a clanului, a elitei, a sistemului, şi gândirea directă.

Dna. Maitzen enumeră trei volume citite ‘a multa oară’. (Altele decât cele trei recitite şi din conştiinciozitate sau obligaţie didactică.)

Două romane, şi exiguitatea titulară.

Lantier e (inspirat) şi (de) Manet, şi (de) Cézanne, etc.. Însă e un creuzet, poate şi o fantasmă, în orice caz o creaţie, care preia trăsături reale, visate, deformate, ‘prelungite’, etc.. Nu e niciodată un reportaj.

La Iaşi, mai aveam 16 ţigări de dum. seara.

O anumită formă de intelectualitate e net distinsă de afectivitate, sunt registre distincte.

Toate zilele acestea m-am gândit la microlectură, pornind de la ‘Cocor’ (menţionat în articolul lui Ştefănescu despre eseistul bănăţean).

Sb. dim., mai am zece ţigări din pachetul de dum. seara.

Experienţa realului e mai mult decât o reprezentare consensuală, cu toate că ia o formă obiectivă (‘universalitatea’). Scientismul e caricatura obiectivităţii, dar şi o mărturie a divergenţei naturii sensibilităţilor, nu doar a existenţei toanelor, etc.. Simţul critic nu înseamnă severitate. Consensul nu e numai imposibil, irealizabil, dar şi lipsit de scop: în ce scop să se ajungă la cutare consens? Cineva descoperă existenţa ‘grupelor’ de sensibilităţi, ca şi cum enunţarea ei ar fi ceva îndrăzneţ. Cei mai mulţi rămân la stadiul ‘descoperirii vehemenţei’, sunt ‘adolescenţi intelectualizaţi’, trăiesc satisfacţia resurselor ‘îndreptăţirii resimţite’, când se simt motivaţi să polemizeze justificat, în numele unei experienţe. E nivelul adolescentin al ‘afirmării prin confruntare’. E o înţelegere simplistă, scientistă, a obiectivităţii. Miza criticii e dincolo de consens. Ceea ce e consensual e şi banal, pedestru, schematic. ‘Adevărurile estetice’ nu sunt ca acelea ale ştiinţei; e o ‘obiectivitate secundă’. Consensualismul falsifică însăşi natura experienţei. Dar cei mai mulţi nu trec mai departe de gândirea în termeni de consens, majoritate, sau ‘grupe’. E ceea ce e înţeles de mediocri, valabil pentru mediocri. Acesta tot dogmatism e, şi aceeaşi dominare, oprimarea spontană. Cei mai mulţi chiar sunt ‘adolescenţi imbecili răutăcioşi’, îndârjiţi şi convinşi, obstinaţi.

În sc. XIX, la englezi, la victorieni, e ‘temniţa copilăriei’.

Delăsarea lui Ciocârlie nu e jucată, dar e supralicitată, afectată; omul nu e Bacovia, şi nici măcar Amiel. Delăsarea lui nu poate fi înţeleasă literal.

Sb., la 2 ¼.

Sb., la amiază, mai aveam 13 ½ mil. (din cele 17 mil. de mi.).

Criticii discută branduri (aşteptări). Derizoriul colectivismului de azi.

Ideea de microlectură, cf. ieri & marţi (autorii).

Budinca de lămâie, ieri (vin.).

Hornby citeşte patru-cinci opere pe lună (sau ‘numai’ ‘Copperfield’); e lectura rezonabilă, 50-70 pag. zilnic (un volum de 300-400 pag., săptămânal), iar autorul are bunul simţ, ca proletar rezonabil, de a nu emula ambiţia ‘campionilor lecturii’, are dreptate, citeşte biografii, memorialistică, istorie sportivă. Rubrica lui a ajuns celebră pe drept cuvânt.

Citesc rezumatele ‘Analectelor’, dar lipseşte muzica superioară, fiorul înţelegerii, amprenta, tiparul minţii care, în inspiraţie, găseşte o însufleţire inimitabilă, de necontrafăcut.

Muzică. 5—12. 140 & 100 pag..

Aceleaşi lucruri pot fi trăite ca eveniment, sau ca rutină. Semnificaţia existenţială e o chestiune de conştienţă.

De multă vreme, a apărut în existenţa mea o negativitate, ceva franc negativ,

Cele care au plăcut cu adevărat şi au devenit faimoase, inclusiv la noi, sunt episoadele americane ale ‘Răzbunătorilor’, de fapt acelea de după primele trei sezoane, cele croite (ca şi) pentru americani, în care elementele futuriste, stranii, utilizarea locaţiilor, a celuloidului, bugetele, scenariile tot mai outré au contribuit la sentimentul serialului. E o chestiune de scenarii, buget, tehnică, poate ca o emulaţie cu fenomenul ‘Bond’; de fapt, din primul sezon au dispărut aproape toate episoadele, majoritatea lor, iar sezoanele cu Honor B. au o identitate mai indecisă, povestiri de spionaj relativ banale, şi nu foarte convingătoare, întrucât serialul nu îşi găsise încă o formă inconfundabilă.

Dacă tânărul Cioran nu-şi făcea iluzii relativ la ceea ce înseamnă stalinismul, ce scuze aveau poeţii români din anii ’40 (care au pretextat ulterior dezinformarea scuzabilă, credulitatea)? Dreptul acesta la credulitate, clamat, revendicat, e şi descalificant.

Vin. seara, colţunaşi cu vişine, budincă cu lămâie, ştirea morţii lui Humpăcel.
Nepăsarea.

Religia e un sistem de chingi despre care unii pretind că ar avea utilitate practică. Mă refer la teorii, la integrism.

Azi, modelul, lectura, proletarul, lectura rezonabilă. Romane pentru copii (cinci, ieri & unul, la 4 s. & PF, MZ).
Tripticul (RM, Powell, Wilde). Actorii (Peck, Heston, Douglas, Lancaster).

Logica deţinerii, a posesiunii, şi logica utilizării.

CPSF, cf. azi & primul renghi, îngălarea. Surescitarea, graba, haosul, totalul. La 4 s. & citit …. CPSF.

Azi, dum., despre evrei, prenume.

Iliescu vrusese o reformă socialistă, cu lovitură de stat (sau răzmeriţă), dar viza continuitatea de regim (dezonorarea martirilor socialismului, etc., discreditarea socialismului autentic de către ceauşism). Electoratul a optat pentru o schimbare moderată, nu radicală (azi, e elogiată reforma economică a lui Roman, bazele puse de guvernul său capitalismului născând, sau reluat, după hiatul comunist, etatist). (În logica acestei lecturi, guvernul lui Stolojan e responsabil pentru ‘deturnarea reformei’, pentru denaturarea reformelor iniţiate cu atâta dibăcie de către Roman ….) Ceea ce vrusese iniţial Iliescu era restaurarea socialismului autentic, nefalsificat; ideea era de a prezenta această continuitate socialistă drept ceva de la sine înţeles, legitim.

Fiecare turist, fiecare autor al unei opere despre lumea sensibilă are ocazia de a fi Gracq; fiecare autor al unei opere despre iubire are ocazia de a fi Beyle. Acestea sunt gesturile literare fundamentale.

Ceea ce e absolut legitim ca literatură nu poate fi decis, legitimat, delimitat aprioric.

Cf. azi, dum., numai trei urme minore (două vols. şi vrafurile de CPSF), şi urnirea, glisarea unui vraf ….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu