Sâmbătă seara, ‘Death Dispatch’, un episod al ‘Răzbunătorilor’, din vremea lui Honor Blackman. E o poveste de spionaj din America Latină, Bogotá, Lima, Santiago, o încercare de subvertire a democraţiei liberale, etc.; cei doi agenţi iau locul unui curier diplomatic (asasinat în Jamaica). Episod izbutit la un nivel mediu, în registru hazliu şi foarte nepretenţios (scenariul ca atare e mediocru, de mântuială, iar Macnee nu face prea mult pentru a da plauzibilitate intrigii, cu aerele lui de fante pus pe şotii şi brâul de un gust discutabil), cu hispanici de operetă, relativ puţină acţiune, şi o intrigă elementară (un inamic al democraţiei plănuieşte uciderea unui diplomat american, pentru a discredita guvernul democratic din Santiago şi a destabiliza democraţia, scop în care îi trebuie nişte depeşe).
Stilul de interpretare al lui Honor Blackman cerea un alt gen de scenariu, mai dramatic, iar acela al lui Macnee, chiar dacă e în tonalitate ludică, cerea un scenariu inspirat, mai mult decât acest divertisment uşor.
Aşa cum e, acesta e unul din episoadele de un gust discutabil (da, ca brâul lui Macnee, sau ca scenele pretins exotice din localul din Santiago, sau ca întreg exotismul episodului), gândit, nu se ştie de ce, ca şi comedie (la care Macnee contribuie cu schimele sardonic superioare, iar Honor Blackman, cu grimase de femeie foarte conştientă că e frumoasă); divertisment de rutină, lipsit de farmec, cu un suspans elementar.
Macnee recurgea la schime sarcastice, care sunt, uneori, ideea britanică despre a părea în voie şi degajat (ca rânjetele mecanice ale dr. Who). Aici, dată fiind superfluitatea intrigii, aceste schime păreau mai degrabă enervante, decât superior dezinvolte.
Frumuseţea germanică şi fotogenia lui Honor Blackman sunt numai ocazional utilizate.