Sâmbãtã seara, citit despre Şovu, Russo, Constantin.

Cursivitatea lui Constantin, farmecul lui N. P. Mihail, Theodoru, Dan, Almaş. (Abia duminicã dimineaţã, observ simetria titlurilor celor doi colaboratori: Sf. Pancraţiu şi Sf. Sebastian.) Nu ştiusem cã Almaş a fost moldovean, îl crezusem transilvãnean.

‘Incognito’.

Fumat & ‘Incognito’.

La Bârlad, dimineaţã de duminicã însoritã.

Deficienţele, carenţele exegezei lui Negrici: pedanteria, scientismul, banalitatea şcolãreascã, şi ingenuitatea cu care pretinde cã descoperã ceea ce se aflase de mult (însã chiar Cãlinescu marcheazã un regres faţã de Iorga, simţind nevoia sã justifice includerea cronicarilor, pentru care invocã meritele cronicarilor francezi şi italieni). Iorga porneşte de la includerea (nu numai a) cronicilor în literaturã (dar şi a scrisorilor, inscripţiilor tombale, chiar a cuvintelor ocazionale). Negrici contribuie numai cu afectarea, cu ifosele scientiste. Cel mai important, însã, e cã demersul sãu e echivoc: valorile pe care le observã nu provin nici din expresivitate involuntarã, cu atât mai puţin din efectul de îndepãrtare, din translaţia lingvisticã (transformarea practicilor lingvistice vechi în tropi), ci din efortul literar conştient (Dosoftei, cronicarii moldoveni, Antim).
Pe de altã parte, literatura ocazionalã a existat mereu, la Iorga, Lovinescu, Cãlinescu (scrisorile lui Odobescu).
Aşa se face cã descoperirile lui Negrici sunt minate de trei deficienţe: pedanteria şi afectarea, ingenuitatea ipocritã, şi confuzia, aglutinarea de sensuri (ale ‘expresivitãţii’ teoretizate van), amalgamarea. Operele lui Dosoftei şi Antim nu au fost ‘transformate în literaturã’ de cãtre distanţã, de lentila diacroniei.

Dum., 138 & 30 & 20 & 20 & 160 & 40 & 10 mii, şi patru bonuri [ţigãri & pastile & prinoase: plãcintã cu vişine, budinci, carne tocatã, pâini, plãcintã cu mere, îngheţate, cafele, muştar, cremwurşti & gustarea & bilete & cafea]. Sb., 140 & 25 & & 20 & 40 & 136 mii [ţigãri II, seara & cola & cinã & cafele & cola & ţigãri I, dim.].

Incongruenţa între pigulirea unor cronografe fanariote, şi bagatelizarea atâtor opere memorialistice moderne (mã gândeam la Peltz, însã nu numai). Provine din contrastul resimţit dintre penurie şi surplus. Nişte însãilãri fanariote par impozante, memorialistica modernã pare derizorie.

Postarea despre nuvelele de spionaj.

Fumatul, într-un episod al unui serial poliţist.

Incongruenţa dintre cei doi autori de literaturã popularã, şi cei doi cârpaci.

Altitudinea atinsã: cu postãrile (ţinuta), cu autorii pe care nu îi menţionez, adevãraţii autori predilecţi, neocazionali. Indiciile pe care le ofer sunt nereprezentative pentru altitudinea gustului.

‘Secvenţele lirice’ ale filozofiei lui Şora; prestigiul acesteia.