duminică, 5 iulie 2015




Sâmbătă seara, ‘Kronos’, de Kurt Neumann, film stângaci dar izbutit, în care stângăcia nu abrogă simţul firescului, şi cu lirismul, cu poezia modestă a unor filme cu buget exiguu; odată trecuţi din laborator pe ţărmul Pacificului, pe coasta mexicană, savanţii par să abjure artificialitatea iniţială a rolurilor, bucurându-se de experienţă (bucătărie mexicană picantă, plajă). Ideea e întrucâtva lovecraftiană; modalitatea uciderii psihiatrului de către pacientul său, directorul laboratoarelor (electrocutarea care nu îi dăunează agresorului) e scânteietoare.
Riposta Pământului la ameninţarea extraterestră e foarte dezlânată. Armata intervine târziu, iar presa nu e martoră, ci furnizează desene după descrierile primite. E, într-adevăr, logica, cuprinderea unui copil. Penuria logistică, intervenţia târzie a armatei, absenţa presei sunt explicate prin situarea intrigii, în teritoriul mexican; ulterior, intervine aviaţia mexicană, apoi Pentagonul, presa raportează panica, etc., dar martorii principali ai evenimentelor sunt numai ţăranii mexicani de pe coastă. Stilul e stângaci, ponosit, primitiv; universul tehnic al filmului reuneşte computerul masiv, robotul energofag, avioane, bombe, reacţia în lanţ. Filmul, cu intrigă dinamică, esenţial un film de acţiune, are patru personaje (directorul laboratoarelor şi angajaţii săi); ca în alte filme cu buget modest, platourile par depopulate, pustii. Ideile scenariului sunt satisfăcătoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu