Caritatea, îngãduirea, cuviinţa sunt mai presus de echitate, întrec echitatea. Sã nu fiu echitabil, ci caritabil. Complementul poruncii despre caritate (şi pãzirea ei) e acela despre nedivulgare, nediluare.

Autocritica nu e pisãlogeala maniacalã a creştinismului obişnuit.

Cei cãrora le place viteza; pentru mine, lectura grãbitã e o experienţã dezagreabilã.

Vin. la amiazã mai aveam 5,1 milioane (şi cele 16 milioane, pe card).

Vin., la 11 seara, mai aveam 7 ţigãri.

Vin. seara, 138 & 72,5 mii, şi trei bonuri [ţigãri II & cotlet, flan, ciocolatã, îngheţatã, pâine, cola, alimentul pentru H.]; vin., 180 & 20 & 66,5 & 139 & 20 mii [bilete & prânz & ţigãri & cafele]. Joi, 40 & 138 & 116 & 30 & 40 & 138 mii [cola II & ţigãri II & cinã & cafele & cola & ţigãri I]. Sb. dim., 300 & 80 mii [ziare & şosete].

Piese. Capodopere.

Obişnuirea cu operele, în sensul bun, emanciparea de o primã impresie, obişnuirea. Câştigul de profunzime.

Perspectiva însuratului & cruzimea, flanul, dispreţul. Inefabilul.

Când propriile idei greşite îi sunt atribuite altcuiva.

Dacã Van J. nu e un motiv pentru a vedea un film, nu e nici un motiv pentru a nu-l vedea.

Oamenii au puţine motive, şi multe pretexte.

Aspiraţia cãtre inefabil trebuie completatã cu aptitudinea de a-l recunoaşte şi trãi, de a-l parcurge.

Wilde afirma decizia de a trece de la durere, la fericire, la fericirea integralã, neştirbitã, nu de la fericire, la detaşare; iar experienţa irlandezului nu contravine parcursului uman firesc, ci include etapa restriştii. De aceea, glosa steinhardtianã e absurdã, şi confuzã.

În ‘animaţia computerizatã’, maşina interacţioneazã cu maşina, maşina aratã maşina; kitschul e identic şi la grafica generatã electronic: lipsa de interes natural, artificialitatea.