Iorga avea o apreciere mai nuanţatã şi mai verosimilã a operei lui Hugo, decât aceea inechitabilã (şi caricaturalã) a lui E. Ionescu şi Sorescu.
Critica lui E. Ionescu vine la trei sferturi de veac dupã ce fusese necesarã, sau putuse sluji la ceva.
La vremea când E. Ionescu îşi scria pamfletul, Thibaudet releva meritele operei lui Hugo, iar Cãlinescu, Borges erau conştienţi de frumuseţea poeziei acestuia.
Observaţiile lui E. Ionescu, la fel ca şi acelea ale lui Sorescu, au o semnificaţie militantã (de afirmare a altui ideal), dar rãsuflatã, târzie.