sâmbătă, 2 mai 2015






Abia joi dimineaţã, gândindu-mã la ‘Godfrey’, comedia lui Gregory La Cava, am început sã înţeleg gradarea, progresia schimbãrii survenite cu ‘omul uitat’, discreţia în înfãţişarea acestei redresãri a unui om: declicul, proporţiile juste. Când survine declicul? Un om în impas are nevoie sã fie antrenat din nou în fluxul existenţei. (Proiectul sãu filantropic e o a doua intrigã a filmului.) Progresia, gradarea revenirii lui la viaţã sunt de o justeţe realistã admirabilã.
Aceastã fineţe a dramaturgiei e exprimatã în prezentarea gradãrii: o dezmorţire treptatã, pe când scena e ocupatã, strãbãtutã de personaje flamboaiante sau în alt mod interesante. Pe când lucreazã ca majordom, Godfrey se ocupã de afaceri, investeşte chibzuit. Blazat şi apatic la suprafaţã, ‘omul uitat’ rãmãsese întreprinzãtor şi stãpânit. Ceea ce preia familia angajatoarei sale nu e o ruinã, o epavã, ci un om care aşteptase declicul, şi gãseşte o soluţie elegantã.
Prezentând o galerie de personaje patriciene (cu clienţii aferenţi), filmul are ca subiect real altceva: gradarea, progresia dezmorţirii lui Godfrey, a reluãrii existenţei.
Godfrey e repus pe picioare, dupã ce suferise o dramã relatatã succint; ceea ce e de admirat sunt proporţiile, fineţea, discreţia cu care nu se face caz nici de ceea ce se întâmplase, nici de ceea ce survine. Atât în termenii dramaturgiei, cât şi în aceia ai rolului lui William Powell, Godfrey e un om enigmatic, în mod rezonabil. Nu existã supralicitãri, ceea ce dã filmului dimensiunea suplimentarã. Nici aceia pe care îi întâlneşte, în noua lui calitate profesionalã, nu sunt amalgamaţi ca bogãtaşi generici. Gradarea revenirii la viaţã a lui Godfrey are condiţia necesarã: se petrece cu discreţie.
Cu alte cuvinte, joi dimineaţã am început sã înţeleg economia lui ‘Godfrey’, structura dramaticã.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu