sâmbătă, 2 mai 2015





Joi, zi însoritã şi rãcoroasã.

Cantonarea & Chimet.
Filme. Seriale.
Dus.
Bonuri. Aer. Vremea. Cinema.
2/s..
Petrescu. Stere. Tundra. Boli.
Seceta & tundra.
Romane. Petrescu. Stere. 2/s.. Ed.. Aer. Tipologia. Legatar. Biletul, seara.

Azi, joi, 25 & 160 & 20 & 79,7 & 95 & 20 & 40 & 139 mii [gustare & bilete & salatã, susan & gustãri & cafele & cola & ţigãri, dim.]. Mi., 49,4 & 40 & 138 mii [zacuscã, plãcinte & cola & ţigãri]. Marţi, 88,7 & 38,7 & 138 mii [zacuscã, pâine, cafele & plãcinte & ţigãri]. Luni, 100 & 40 & 20 & 138 mii [cinã & cola & cafele & ţigãri]. Dum. seara, 138 & 360 & 10 & 100 mii [ţigãri & bilet & pâine & web].
Dim., mai aveam 2,1 mil.. Joi seara, mai aveam 2,32 mil. pe card.
[Joi, 590 & 214,4 mii.]

Curval a revenit cu un eseu, un pic dezlânat şi oţãrât, despre Houellebecq, Huysmans, Priest (fiecare cu câte un roman), disensiunile interne ale Europei, onirismul şi încetineala deliberatã, savantã, noeticã, utilizarea ‘direcţiei greşite’ (pistei false), ‘reflecţie şi sentiment, insurecţie şi mulţumire’, aşa încât, pornind de de la Houellebecq, a recitit ‘Surorile Vatard’ (care i s-a pãrut mai depeizant decât tãrâmurile extraterestre ale anticipaţiei).

Ieri, mi., am citit despre Petrescu, iar azi, despre D. R. Popescu, Perpessicius, Chimet, Stere; dezamãgit întrucâtva de monolitismul criticii româneşti, de unisonul ei, de consensul de rãu augur, o criticã mai interesatã de ierarhii, decât de deschidere.

Maximalismul estetic just al lui Gracq, neconcesiv, şi empatia. (Ulmer: e H de B ‘al meu’, sau, poate, JV ‘al meu’?)

Chimet, cf. ieri (joi), şi cinefilia. Cantonarea.

‘Duritatea, tupeul şi defensivitatea’ celor şapte actriţe lansate în anii ’40.

Utopia criticii mizeazã pe o omogenitate inexistentã. Ideea ei e cã oamenii sunt identici afectiv. Cã existã o afectivitate corectã. Psihologia postulatului criticii e una neverosimil de rudimentarã. E acelaşi impuls de dominare.

Rafinarea percepţiei retrospective: pasiunile vãzute în finitudinea lor, în dimensiunea lor psihologicã, nu liricã. În acest mod, e un film despre patimi, despre finitudine şi servitute.

Cantonarea & estetizarea & inefabilul & fumat & farmec & încântarea & bastionul & cinema.

‘Holteiul sfios’, nearb., la 9 seara.

Adesea, generalizarea înseamnã amalgamare. (De ex., simpatia pentru artã e înruditã cu aceea socialã, dar independentã de ea. Poţi resimţi simpatie pentru oameni, fiind irascibil şi simplist în raport cu arta. Sunt douã forme ale aceleiaşi atitudini, dar nu se presupun. Existã una fãrã alta. Cel generos în viaţã poate fi meschin în criticã.) Ideea e cã arta solicitã reacţii umane, nu strict intelectuale, profesionale, de expertizare. Sunt în joc resorturi ale umanului.
Generalizarea autenticã trebuie sã ducã mai departe analiza, s-o desãvârşeascã (cu un cuvânt drag lui Pârvan), nu s-o scâlcieze. Generalizarea greşitã stricã ceea ce analiza deosebise. Uneori, nu existã terenul pentru generalizare.

Rectificarea raţionalismului existã la Heidegger, nu la Bergson, care a oferit un raţionalism necaricatural, critic. (Iar natura poate fi raţionalã, dar nu e logicã în accepţie aristotelicã.) Realitatea e raţionalã, însã logica sa nu e aceea elementarã.

Urmând jindul.

Sentimentul de a te afla în prezenţa, şi în elementul artei.

‘N-ai acoperit ruşinea celui de aproape, întorcându-te cu faţa înapoi …’. Paradoxul obştescului vinei.
Rãul platonismului e o religie a extrinsecului.
Sf. Andrei Criteanul scria cã ‘lucrurile mari’, ‘focul fãrã prihanã’, sunt abia preînchipuite de întâmplãrile biblice.

Vineri seara, m-am gândit la distructivitate, batjocurã, şi culegeri.

Sb. dim., un episod dintr-un serial neozeelandez din ‘97, cu spadasini francezi (‘Hercule’) şi accente în întregime fictive.

Sufletul acela, din ’92, cu ceea ce avea bun, dar fãrã ceea ce avea rãu (sau, având ceea ce îi lipsea).

Azi, sb., 45 & 138 & 100 & 150 & 50 & 138 & 41,4 mii [oase & ţigãri, II & ziarele: Theroux, ‘Chico’ & şosete & ţigãri, I & pâine, cola]. Ieri, vin., 138 & 171,6 & 73 mii [ţigãri & tort & cafele, budincã].
Joi seara, 183 & 31,4 & 25 mii, şi douã bonuri [ţigãri, II & budincã, ceafã, etc. & gustarea].
[De joi seara, din cele 2,3 mil., 566 & 663 mii.]

Paradoxul & jupânii.

Postãri: Popescu & ‘Godfrey’ & Sorescu & morala lui Pârvan.

Retuşuri. La 6 z., îngãlarea.

III: titluri & retuşul (omis) & delãsarea.

O pãtrundere neobişnuitã a rãului extrinsecismului, existent şi în ideile transcendente, postulate absurde. Distructivitatea, înţeleasã ca boalã. Boala e mai dramaticã decât momâile mitologiei.

Sb. dim., înveselit de serialul de capã şi spadã cu ‘Hercule’ (K. Sorbo?); gagurile funcţionau.
Am luat de acasã douã tricouri curate, şi am lãsat primul pachet de ţigãri (cu 16 ţigãri).
În mod curent, îmbrac nouã tricouri.

Creştinismul încrâncenat, dolorist, masochist.

Ieri searã, vin., tusea, cafeaua, stângãcia.
‘Holteiul sfios’.

‘Explicarea criticii’, adicã teoria criticii, e un capitol de psihologie. Iar psihologiile sunt reale.

De la Bârlad am adus, joi, cinci hârtii, cãrora li se adaugã biletul de joi seara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu