Sentimentalitatea rafinata a lui McCullers, sentimentalitatea valabila estetic, nedisociabila de forma literara in care e turnata. Greene s—a referit la limpezimea stilului ei—insa comparatia schitata e irelevanta, autoarea incearca altceva decat Faulkner; iar ambiguitatea acestuia e dubla—atat a semnificatiei operei, si a metaforei matriceale, cat si a desenului psihologic—efectul intrebuintarii asa—numitului ‘flux al constientei’—cu totul altfel de reprezentare decat acela intalnit la McCullers—la americanul mai varstnic, desenul psihologic nu mai are cum fi net, deoarece tinde sa reproduca chiar cursul ca atare al vietii psihice, pe cand McCullers ofera rezultate sintetice.