Găsesc la Meredith ideea că nemurirea noastră e în ceea ce facem, nu în ceea ce suntem (‘Un act omenesc odată pus în mişcare …’). Acelaşi spunea că vorbirea e mărunţişul tăcerii. Sărutatul nu durează, gătitul, da. O femeie spirituală e o comoară ; o frumuseţe spirituală e o forţă (deşi Meredith a spus : ‘putere’, ceea ce sugerează un accent mai stihial—nu inadecvat).
Huxley a scris că experienţa nu e ceea ce ţi se întâmplă, ci ceea ce faci cu ce ţi se întâmplă. Omul copilăros e cel care continuă să evolueze.
Fromm observă că iubirea imatură spune : ‘Te iubesc fiindcă am nevoie de tine’. Iubirea matură spune : ‘Am nevoie de tine fiindcă te iubesc’.
Balzac spunea că o femeie cunoaşte chipul bărbatului pe care—l iubeşte, aşa cum marinarul cunoaşte largul mării.
Merton credea că găsirea semnificaţiei vieţii nu e o îndeletnicire solitară—semnificaţia vieţii o găsim nu de unii singuri, ci împreună cu altcineva.
Colton spune că prietenia sfărşeşte adesea în iubire—dar iubirea în prietenie, niciodată.
Helen Keller afirmă că ‘ceea ce ne—a plăcut odată, nu putem pierde niciodată, tot ceea ce iubim adânc devine parte din noi’.
Nietzsche scria că iubim viaţa, nu fiindcă suntem obişnuţi să trăim, ci fiindcă suntem obişnuiţi să iubim.
Einstein a spus că iubirea e un dascăl mai bun ca datoria.