Brussolo face stangacia de a iubi unele lucruri impotriva altora: dihotomizand, opunand, contrastand, vazand opozitii: intre King si Dick, King si Masterton, ‘Modesty’ si ‘Bond’, Chase si epigonii sai francezi; dar sesizeaza corect resursele de surrealism ale literaturii de gen nepretentioase, trasnite, suie, ale senzationalului care se recunoaste ca atare, ale frenetismului dezagazuit. Nu e un ganditor literar—insa e un traitor autentic, un om care stie sa guste literatura.

[transcris din carnet]