道教

Ultima dinastie imperială chineză, ‘Marele Qing’, pare să fi vitregit daoismul—peste două veacuri şi jumătate de marginalizare politică—azi există mulţi daoişti taiwanezi. Există şi daoişti malaezieni, filipinezi, singaporezi.
E o religie cu simţ sacramental, sau ezoteric.
Prezicerea şi divinaţia au făcut renumele ocultismului daoist.
Daoiştii numesc stâncile, ‘rădăcinile norilor’.
Există două secte daoiste dominante în China de azi--Zhengyi şi Quanzhen. În tradiţia Zhengyi, preoţii sunt căsătoriţi, bârbaţi sau femei, de provenienţe sociale diverse—clerul Quanzhen e monastic, şi domină în China continentală. Există şi preoţi daoişti neafiliaţi, căsătoriţi, cu locuinţă.
O a treia sectă majoră e Shangqing—religie a celor cultivaţi, a cărturarilor; au avut şi ei mănăstiri şi temple.
A patra sectă e Lingbao—preluare de elemente budiste—politicienii au preferat modelarea daoismului pe calapoade budiste—încă din sc. VII, budismul i—a fost oferit ca model taoismului. Lingbao reflectă această tendinţă, încurajând celibatul şi traiul monastic. Repudierea budistă, creştină şi platonizantă a trupului şi materiei apare în această sectă; jindul erotic e prohibit. Jindul sleieşte forţa vitală. Existau mănăstiri mixte—Julia Hardy vorbeşte despre coitul fără orgasm, sec. Există rituri funebre sau în beneficiul strămoşilor—şi rituri în beneficiu comunitar, pentru zeci sau sute de sate, efectuate la trei—doisprezece ani. E nevoie de cinci Taoshi pentru rit—Marele Maestru şi patru asistenţi. Marele Maestru va contribui cu dansul stelelor.
Preoţii şi monahii daoişti de azi activează ca experţi ai ritualurilor.
Preoţii daoişti sunt cei care prezidează ritualurile; adesea, poartă veşminte roşii. Mulţi sunt laici. Au existat, în trecut, preoţi daoişti celibatari, vegetarieni, trăitori în mănăstiri—n—au existat niciodată prea mulţi.
Existau, în munţi, asceţi taoişti care locuiau în peşteri. Cultul nipon Yamabushi prelungeşte această tradiţie.
Există monahi taoişti la temple--dar şi din aceia familişti (ceea ce e absurd—probabil că e vorba despre oficianţi, clerici; Hays se referă la monahii din ordinal Zheng Yi, v. supra).
Un rând al lui Hays despre pictura de inspiraţie daoistă îmi aminteşte de Boorstin.