Adâncul mut al vieţii e guvernat de amoralitate şi de plăcere, cu care simpatia, provenienţă a altruismului, coexistă nestingherit. În dinamica liberă a vieţii, simpatia trâită, simpatia resimţită, efectivâ, spontană, e întotdeauna diferenţiată, alta pentru fiecare—şi finită.
O paletă de simpatii empirice, prezente, e preferabilă universalităţii unei simpatii abstracte; iar fiinţa trebuie să înceapă prin a simţi ceva, fie şi puţin.
Dar viaţa e guvernată de plăcere şi de o axiologie imanentă, spontană, care apare ca amoralitate în raport cu moralitatea oficială. Comportamentele oamenilor sunt foarte tropice, şi nu sunt invariabil guvernate de egoism. Există, de ex., împărtăşirea plăcerii.