Prestigioasa miscare vipassanā e impropriu numita modernista, fiind moderna, adica un pas in evolutia fireasca a religiei, si provine din creuzetul budismului Asiei sud—estice; obarsiile ei sunt in budismele din Birmania (Theravada), unde exista weizza (vraji, practici de concentrare, alchimie), din Laos (Theravada hibridata cu credinte animiste; exista si budisti Mahayana chinezi si vietnamezi), din Tailanda (deasemeni unul hibridat cu credinte populare, religii chineze, etc.), din Sri Lanka (unde ar fi ajuns inca de pe vremea fiului Imparatului Asoka!)—si de la dascalii Theravada: monahii birmanezi Sayadaw (m. 1982, ucenicul lui U Nārada), Ledi Sayadaw (m. 1923), bengalezul Munindra (format in traditia precedentului; m. 2003), tailandezul Chah (m. 1992)—ca si de la Goenka, ucenicul lui Ba Khin. Dar exista multe nume care pot fi inscrise ca reprezentative pentru aceasta primavara budista originala.
Scopul acestei miscari e unul moderat—Sotāpanna (cel care a intrat in flux). Intentia a fost formulata de Buddhaghoṣa, cel mai important comentator al Theravadei. Numele acestuia inseamna ‘vocea lui Buddha’.
Cel putin la nivel de sloganuri, autocentrarea e simplista, un termen reductionist pentru monismul panenteist asa cum il inteleg eu, ‚,metoda” autentica reunind echilibrul moral, cunoasterea obiectiva, precizia, necredulitatea (facultatea critica), elasticitatea, calmul, miscarea libera a intelegerii, nu reducerea a toate la „aparente’’. Ca un corectiv la tendintele mintii, trebuie subliniat ca (nici) vipassana nu e un scop ca atare, ci numai o treapta, o sugestie, o unealta, ceva de utilizat, in masura in care corespunde situatiei.
Budismul birmanez include o dimensiune ezoterica si oculta—weizza, dar aceasta ramane una marginala.
Se vorbeste despre mostenirea culturala comuna a Tailandei, Cambodgiei si Laosului (budismul Asiei de sud—est).