Conştiinţa că ceea ce pare că ar trebui sau ar vrea să spună un autor e altceva decât ceea ce spune e o anomalie. Ideea unei necoincideri între spirit şi formulare nu e un principiu. Prevalarea de spirit, în dispreţul formulării, are ca parte de adevăr posibilitatea unor formulări neglijate, etc., dar existente ca atare.