Omul a fost deposedat de iubire, etc., pentru a îi fi atribuite unei fiinţe imaginare. Religia e privarea omului de ceea ce e al său, o formă a alienării, deoarece privează unica fiinţă existentă capabilă de gândire, etc., de scopuri, o privează de înţelegerea acestora.
Unica fiinţă din Cosmos care gândeşte, etc., o ignoră.
Dumnezeu e făcut concurentul omului, uzurpatorul, e investit cu tot ceea ce numai omul poate, cu unicitatea omului.