Experienţa şi discutarea ei, chiar semnalarea ei, sunt distincte, eterogene. Cititorii obişnuiţi se bucură de literatură, dar, când vorbesc despre experienţa lor, când dau să o înfăţişeze, încearcă să îi imite pe critici, le preiau deformările. Pentru critici, operele nu sunt experienţe. Mulţi critici nu sunt cititori reprezentativi.
Larcher, Bennett vorbeau, cu limpezime, despre experienţe.
Alţi critici, lipsiţi de subţirime, încearcă să dea fapte de experienţă drept fapte de structură, amalgamează. E o stângăcie.
Însă eu îmi amintesc de Bennett scriind despre eseurile lui Lucas.