Mărturisirile lui Althusser subliniază latura de delir a teoriei, şi nu numai a teoriei lui, circularitatea gestului derapat, a cunoaşterii derapate.
Iar acribia, chiar literalismul în exegeză, nu exclud delirul.
Există un delir exegetic.
Rancière e un fost colaborator al lui Althusser (în anii '60), devenit critic (la începutul anilor '70). A existat, la unii, sentimentul a ceva derapat.
Interesul lui Foucault pentru demenţă se poate să nu fie străin de interesul pentru Althusser, dincolo de raţiuni de comunitate structuralistă şi antiumanistă.