Transferul unicităţii: investirea unor fiinţe imaginare cu calităţile pe care omul le simte ca aparţinându—i numai lui, ‘alienarea reprezentării’, a înţelegerii. Omul îşi aruncă unicitatea ca pe o povară, se descotoroseşte de ea: singura raţionalitate superioară, singura gândire conştientă existentă în Cosmos, etc..