Împotriva lui 'Morgan', Lang reabilitează lipsa de importanţă a intrigii; împotriva catolicului Watson, un altul observă farmecul de povestitor al lui Cooper, care îl înrudeşte cu Dumas (remarcă paralelă cu geneaalogia trasată de Lang), iar Schmidt promovează interesul romanelor cu Ciorap—de—piele.
Şi despre Poe s—au scris critici strepezite; dar Gracq şi Schmidt nu le luau în seamă.
Iar Verne e cazul cel mai reprezentativ.
Empiric, se poate verifica dacă un critic al lui Cooper îi citeşte pe Scott, Dumas, Poe, Verne.


V. şi Sterne, dar şi Dobson.