Originea comunismului filozofic

Teoria filozofică a revoluţiei, la hegelieni (Lukács, Bloch, Marcuse) ori lacanieni, e întotdeauna nebuloasă, şi exprimă nu conştiinţa de clasă, ci pe aceea a unor reprezentanţi ai elitei intelectuale, profesorale, refăcând cercul magic desfăcut de autorii Internaţionalei a doua (supremaţia idealului), şi legitimând tendinţa antidemocratică şi satisfacţia distrugerii.
Marxismul nou al anilor '20 a fost placarea filozofiei suprematiste pe barbaria totalitarismului. Marxismul filozofic, aerian, e complementul necesar al regimului sovietic, şi coincide cu abandonarea preocupărilor pentru studii economice. E dezintegrarea comunismului în stalinism şi filozofie. Teoria a trecut de la economişti, la utopişti.