‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
vineri, 21 februarie 2014
Se confundă apofatismul cu un defetism şi indeterminism metafizic îngălat, oţios, în numele panenteismului, ceea ce duce la asumarea credulităţii şi a timidităţii intelectuale.
Altitudinea gândirii unui Bonhoeffer provine din aceea că nu neagă, ci continuă liberalismul.
De fapt, mulţi autori zişi neoortodocşi sunt legatari ai liberalismului (Tillich, Bultmann). Ideea a fost că liberalismul trebuia suplimentat, întregit cu teza transcendenţei desăvârşite, a apofatismului legitim, căpătarea unei ascuţimi metafizice; dar posibilitatea ca atare fusese lăsată deschisă de liberalii antebelici, care descriau numai o latură a întregului (existentul). Liberalismul antebelic trebuia reformat.
Respingând superstiţia, risca să fie miop metafizic, bont.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu